Αρχική » Messaggio di Sua Santità il Patriarca Ecumenico Bartolomeo per l’inizio dell’Anno Ecclesiastico e per la Giornata di Preghiere per la salvaguardia dell’ambiente naturale

Messaggio di Sua Santità il Patriarca Ecumenico Bartolomeo per l’inizio dell’Anno Ecclesiastico e per la Giornata di Preghiere per la salvaguardia dell’ambiente naturale

Αυγ 31, 2025 | από το Πατριαρχείο

🇮🇹 🇬🇷 Messaggio di Sua Santità il Patriarca Ecumenico Bartolomeo per l’inizio dell’Anno Ecclesiastico e per la Giornata di Preghiere per la salvaguardia dell’ambiente naturale.
🇬🇷 Μήνυμα της Α. Θ. Π. του Οικουμενικού Πατριάρχου κ.κ. Βαρθολομαίου για την έναρξη του εκκλησιαστικού έτους και για την Ημέρα Προσευχής για την προστασία του φυσικού περιβάλλοντος.
🌲🌳🎄🌲🎄🌳🌲🎄🌳🌲🎄🌴🎋🪾
🇮🇹 Prot. n. 605
† B A R T O L O M E O
PER GRAZIA DI DIO ARCIVESCOVO DI COSTANTINOPOLI
NUOVA ROMA E PATRIARCA ECUMENICO
A TUTTO IL PLEROMA DELLA CHIESA GRAZIA, PACE E MISERICORDIA
DAL FATTORE DI TUTTO IL CREATO
IL SIGNORE E DIO E SALVATORE NOSTRO GESU’ CRISTO
Venerabilissimi Fratelli Vescovi e benedetti Figli nel Signore,
Per benevolenza di Dio che tutto dona, entriamo oggi nel nuovo anno
ecclesiastico, glorificando il Suo sovraceleste nome per l’ininterrotta feconda produzione di iniziative della Sua Santa Grande Chiesa nell’ambito della salvaguardia del creato.
Il Patriarcato Ecumenico non solo ha sottolineato tempestivamente la
gravità dei problemi ambientali, ma ha anche richiamato l’attenzione sulle loro cause, sulle loro origini interiori, spirituali ed etiche, e ha proposto soluzioni basate sull’ethos
eucaristico e ascetico ortodosso.
L’Ortodossia come fede, culto divino e testimonianza nel mondo è l’aspetto ecologico del Cristianesimo. In questo senso, la proclamazione della festa dell’Indizione come Giornata di Preghiera per la Protezione dell’Ambiente Naturale non è stata semplicemente una reazione alla crisi ecologica contemporanea, ma una conseguenza e un’estensione della vita della Chiesa come “ecologia applicata”.
Fin dall’inizio, abbiamo anche proclamato l’indivisibilità del rispetto per il creato e per la persona umana e abbiamo indicato la comune radice e sequenza dei problemi ambientali e sociali. L’allontanamento da Dio genera un atteggiamento e un comportamento possessivo e sfruttatore nei confronti del creato e del prossimo, mentre
la vita in Cristo e secondo Cristo è fonte di sensibilità ambientale e di azione filantropica.
Secondo la Parola del Signore, “ogni albero buono produce frutti buoni e
ogni albero cattivo produce frutti cattivi. Un albero buono non può produrre frutti cattivi, né un albero cattivo produrre frutti buoni” (Mt. 7,17-18).
Il rispetto per i valori spirituali acuisce il nostro senso del bene e del pratico.
L’indifferenza verso il Trascendente e il conseguente “antropomonismo” conducono all’intrappolamento dell’uomo nelle cose terrene, alla riduzione della sua libertà a
scelte e decisioni pragmatiche, sempre intrecciate con visioni superficiali delle cose e con l’identificazione del bene con l'”utile occasionale”. L’attuale discorso sulla “conversione ecologica”, oltre all’invito al pentimento per il danno ecologico arrecato
e a un radicale cambiamento di mentalità e di comportamento nei confronti del creato, fa riferimento anche alla necessità di superare la posizione errata che sostiene la
visione del “monopolio economico” distruttivo per l’ambiente naturale, come unica via per lo sviluppo e alimenta l’ingenua convinzione nella capacità della natura di rigenerarsi in eterno, nonostante i suoi aggravi causati dall’uomo, come l’intensificarsi
del cambiamento climatico e le sue catastrofiche conseguenze planetarie.
A tutto questo si aggiunge oggi la baraonda delle grida di guerra, dei bombardamenti, dei missili e delle esplosioni, che oscura il grido delle vittime innocenti di una violenza
spietata e i gemiti della creazione.
Il futuro della vita sul nostro pianeta sarà ecologico e pacifico, oppure inesistente.
Il Patriarcato Ecumenico, insieme alla lotta per la pace, la giustizia e la
solidarietà, continuerà a svolgere un ruolo guida nella protezione della natura, evidenziando il tema ecologico come questione centrale del dialogo inter-cristiano e interreligioso, e promuovendo l’importanza dei principi e delle tradizioni cristiane
ecocompatibili nel quadro delle istituzioni internazionali, delle organizzazioni ecologiste, delle fondazioni scientifiche e della società civile. Siamo fiduciosi che la
cooperazione nel campo dell’ecologia rafforzi il senso di una responsabilità comune per il cammino verso il futuro e che crei nuove prospettive favorevoli.
Ritornando a quanto menzionato in un nostro precedente Messaggio, invitiamo ancora una volta le Eparchie della Chiesa Madre in tutto il mondo, le parrocchie e i santi Monasteri, a sviluppare azioni coordinate e interventi specifici per la
mobilitazione dei fedeli, con particolare attenzione all’educazione delle nuove
generazioni. L’applicazione pratica delle conseguenze ecologiche della nostra fede
costituisce una dimensione determinante della nostra identità ortodossa.
In questo spirito, augurando a tutti voi propizio e fecondo in opere buone e
gradite il nuovo anno ecclesiastico, invitiamo i figli ovunque nel mondo della Santa
Grande Chiesa di Cristo a vivere con empatia per la casa comune e in modo fraterno,
a pregare per il creato e la pace, a impegnarsi per l’integrità dell’ambiente naturale e la
sostenibilità, nonché per l’istituzione di una cultura della solidarietà, e invochiamo su
di voi, per intercessione e protezione della Santissima Madre-di-Dio di
Pammakaristos, la grazia feconda e la grande misericordia dell’Onnipotente Creatore
di tutto e Dio d’amore tutto misericordioso.
Sia un anno ecclesiastico benedetto, fratelli e figli nel Signore!
1° Settembre 2025
Il Patriarca di Costantinopoli
fervente intercessore presso Dio per tutti
_________________________
🇬🇷 † Β Α Ρ Θ Ο Λ Ο Μ Α Ι Ο Σ
ΕΛΕΩι ΘΕΟΥ ΑΡΧΙΕΠΙΣΚΟΠΟΣ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥΠΟΛΕΩΣ
ΝΕΑΣ ΡΩΜΗΣ ΚΑΙ ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΟΣ ΠΑΤΡΙΑΡΧΗΣ
ΠΑΝΤΙ Τῼ ΠΛΗΡΩΜΑΤΙ ΤΗΣ ΕΚΚΛΗΣΙΑΣ ΧΑΡΙΝ, ΕΙΡΗΝΗΝ ΚΑΙ ΕΛΕΟΣ
ΠΑΡΑ ΤΟΥ ΔΗΜΙΟΥΡΓΟΥ ΠΑΣΗΣ ΤΗΣ ΚΤΙΣΕΩΣ
ΚΥΡΙΟΥ ΚΑΙ ΘΕΟΥ ΚΑΙ ΣΩΤΗΡΟΣ ΗΜΩΝ ΙΗΣΟΥ ΧΡΙΣΤΟΥ
* * *
Τιμιώτατοι ἀδελφοί Ἱεράρχαι καί τέκνα ἐν Κυρίῳ εὐλογημένα,
Εὐδοκοῦντος τοῦ πανδώρου Θεοῦ, εἰσερχόμεθα σήμερον εἰς τό νέον ἐκκλησιαστικόν ἔτος, δοξολογοῦντες τό ὑπερουράνιον ὄνομα Αὐτοῦ διά τήν ἀδιάσπαστον δαψιλῆ καρποφορίαν τῶν πρωτοβουλιῶν τῆς Ἁγίας Αὐτοῦ Μεγάλης Ἐκκλησίας εἰς τόν χῶρον τῆς προστασίας τῆς κτίσεως. Τό Οἰκουμενικόν Πατριαρχεῖον ὄχι μόνον ἐπεσήμανεν ἐγκαίρως τήν σοβαρότητα τῶν περιβαλλοντικῶν προβλημάτων, ἀλλά ἔστρεψε τήν προσοχήν εἰς τά αἴτιά των, εἰς τάς ἐσωτερικάς, πνευματικάς καί ἠθικάς καταβολάς των, καί προέτεινε λύσεις ἐπί τῇ βάσει τοῦ Ὀρθοδόξου ευχαριστιακοῦ καί ἀσκητικοῦ ἤθους.
Ἡ Ὀρθοδοξία ὡς πίστις, θεία λατρεία καί ἐγκόσμιος μαρτυρία εἶναι ἡ οἰκοφιλική μορφή τοῦ Χριστιανισμοῦ. Ἐν τῇ ἐννοίᾳ ταύτῃ, ἡ ἀνακήρυξις τῆς ἑορτῆς τῆς Ἰνδίκτου εἰς Ἡμέραν προσευχῆς ὑπέρ τῆς προστασίας τοῦ φυσικοῦ περιβάλλοντος δέν ὑπῆρξεν ἁπλῶς ἀντίδρασις εἰς τήν σύγχρονον οἰκολογικήν κρίσιν, ἀλλά συνέπεια καί προέκτασις τῆς ζωῆς τῆς Ἐκκλησίας ὡς «ἐφηρμοσμένης οἰκολογίας». Ἐξ ἀρχῆς διεκηρύξαμεν καί τό ἀδιαίρετον τοῦ σεβασμοῦ τῆς δημιουργίας καί τοῦ ἀνθρωπίνου προσώπου καί ἀνεδείξαμεν τήν κοινήν ρίζαν καί τήν ἀλληλουχίαν περιβαλλοντικῶν καί κοινωνικῶν προβλημάτων. Ἡ ἀπομάκρυνσις ἀπό τόν Θεόν γεννᾷ τήν κτητικήν καί ἐκμεταλλευτικήν στάσιν καί συμπεριφοράν ἔναντι τῆς κτίσεως καί τοῦ συνανθρώπου, ἐνῷ ἡ ἐν Χριστῷ καί κατά Χριστόν ζωή εἶναι πηγή περιβαλλοντικῆς εὐαισθησίας καί φιλανθρώπου δράσεως. Συμφώνως πρός τόν Κυριακόν λόγον, «πᾶν δένδρον ἀγαθόν καρπούς καλούς ποιεῖ, τό δέ σαπρόν δένδρον καρπούς πονηρούς ποιεῖ. Οὐ δύναται δένδρον ἀγαθόν καρπούς πονηρούς ποιεῖν, οὐδέ δένδρον σαπρόν καρπούς καλούς ποιεῖν» (Ματθ. ζ’, 17 – 18).
Ὁ σεβασμός τῶν πνευματικῶν ἀξιῶν, ὀξύνει τό αἰσθητήριόν μας διά τό ἀγα-θόν καί τό πρακτέον. Ἡ ἀδιαφορία διά τό Ὑπερβατικόν καί ὁ συνακόλουθος «ἀνθρωπομονισμός» ὁδηγοῦν εἰς ἐγκλωβισμόν τοῦ ἀνθρώπου εἰς τά γεώδη, εἰς συρρίκνωσιν τῆς ἐλευθερίας του εἰς πραγματιστικάς ἐπιλογάς καί ἀποφάσεις, συνυφασμένας πάντοτε μέ ἐπιφανειακάς θεωρήσεις τῶν πραγμάτων καί μέ τήν ταύτισιν τοῦ ἀγαθοῦ μέ τό «περιστασιακῶς χρήσιμον». Ὁ ἐπίκαιρος λόγος περί «οἰκολογικῆς μετανοίας», πέραν τῆς κλήσεως εἰς μεταμέλειαν διά τήν ἐπιτελεσθεῖσαν οἰκολογικήν ζημίαν καί εἰς ριζικήν ἀλλαγήν νοοτροπίας καί συμπεριφορᾶς ἔναντι τῆς δημιουργίας, ἀναφέρεται καί εἰς τήν ἀνάγκην ὑπερβάσεως τῆς σφαλερᾶς τοποθετήσεως, ἡ ὁποία στηρίζει τήν θεώρησιν τῆς καταστροφικῆς διά τό φυσικόν περιβάλλον «ἰδιονομίας τῆς οἰκονομίας» ὡς μονοδρόμου πρός τήν ἀνάπτυξιν, καί τροφοδοτεῖ τήν ἀφελῆ πίστιν εἰς τήν δυνατότητα τῆς φύσεως νά ἀναζωογονῆται ἀφ᾿ ἑαυτῆς εἰς τό διηνεκές, παρά τάς ἀνθρωπογενεῖς ἐπιβαρύνσεις της, ὡς ἡ ἐντεινομένη κλιματική ἀλλαγή καί αἱ καταστροφικαί πλανητικαί συνέπειαί της. Εἰς ὅλα αὐτά προστίθεται σήμερον τό πανδαιμόνιον τῶν πολεμικῶν ἰαχῶν, τῶν βομβαρδισμῶν, τῶν πυραύλων καί τῶν ἐκ-ρήξεων, τό ὁποῖον ἐπικαλύπτει τήν κραυγήν τῶν ἀθώων θυμάτων τῆς ἀνηλεοῦς βίας καί τούς στεναγμούς τῆς δημιουργίας. Τό μέλλον τῆς ζωῆς εἰς τόν πλανήτην μας ἤ θά εἶναι οἰκολογικόν καί εἰρηνικόν ἤ ἀνύπαρκτον.
Τό Οἰκουμενικόν Πατριαρχεῖον, ὁμοῦ μετά τοῦ ἀγῶνος διά τήν εἰρήνην, τήν δικαιοσύνην καί τήν ἀλληλεγγύην, θά συνεχίσῃ νά πρωτοστατῇ εἰς τήν προστασίαν τῆς φύσεως, εἰς τήν ἀνάδειξιν τῆς οἰκολογικῆς θεματικῆς εἰς κεντρικόν ζήτημα τοῦ διαχριστιανικοῦ καί τοῦ διαθρησκειακοῦ διαλόγου, εἰς τήν προβολήν τῆς σημασίας τῶν χριστιανικῶν οἰκοφιλικῶν ἀρχῶν καί παραδόσεων ἐν τῷ πλαισίῳ διεθνῶν θεσμῶν, οἰκολογικῶν ὀργανώσεων, ἐπιστημονικῶν ἱδρυμάτων καί τῆς κοινωνίας τῶν πολιτῶν. Εἴμεθα βέβαιοι ὅτι ἡ σύμπραξις εἰς τόν τομέα τῆς οἰκολογίας ἐνισχύει τήν αἴσθησιν τῆς κοινῆς εὐθύνης διά τήν πορείαν πρός τό μέλλον καί δημιουργεῖ νέας εὐνοϊκάς προοπτικάς.
Ἐπανερχόμενοι εἰς ὅσα ἀνεφέρομεν εἰς παλαιότερον Μήνυμά μας, καλοῦμεν ἐκ νέου τάς ἀνά τήν οἰκουμένην Ἐπαρχίας τῆς Μητρός Ἐκκλησίας, τάς ἐνορίας καί τάς ἱεράς Μονάς, νά ἀναπτύξουν συντονισμένας δράσεις καί συγκεκριμένας παρεμ-βάσεις διά τήν κινητοποίησιν τῶν πιστῶν, μετ᾿ ἐμφάσεως εἰς τήν διαπαιδαγώγησιν τῆς νέας γενεᾶς. Ἡ ἐφαρμογή τῶν οἰκολογικῶν συνεπειῶν τῆς πίστεώς μας ἐν τῇ πράξει ἀποτελεῖ καθοριστικήν διάστασιν τῆς Ὀρθοδόξου ἡμῶν ἰδιοπροσωπίας.
Ἐν τῷ πνεύματι τούτῳ, εὐχόμενοι πρός πάντας ὑμᾶς αἴσιον καί πολύκαρπον ἐν ἔργοις ἀγαθοῖς καί θεαρέστοις τόν νέον ἐκκλησιαστικόν ἐνιαυτόν, καλοῦμεν τά ἀνά τήν ὑφήλιον τέκνα τῆς Ἁγίας τοῦ Χριστοῦ Μεγάλης Ἐκκλησίας νά ζοῦν οἰκοφιλικῶς καί φιλαδέλφως, νά προσεύχωνται διά τήν κτίσιν καί τήν εἰρήνην, νά ἀγωνίζωνται διά τήν ἀκεραιότητα τοῦ φυσικοῦ περιβάλλοντος καί τήν ἀειφορίαν, καθώς καί διά τήν ἐμπέδωσιν τοῦ πολιτισμοῦ τῆς ἀλληλεγγύης, καί ἐπικαλούμεθα ἐφ᾿ ὑμᾶς, μεσιτείᾳ καί προστασίᾳ τῆς Παναγίας Θεοτόκου τῆς Παμμακαρίστου, τήν ζείδωρον χάριν καί τό μέγα ἔλεος τοῦ πανσθενοῦς Κτίστου τῶν ἁπάντων καί παντελεήμονος Θεοῦ τῆς ἀγάπης.
Εὐλογημένον ἐκκλησιαστικόν ἔτος, ἀδελφοί καί τέκνα ἐν Κυρίῳ!
,βκε’ Σεπτεμβρίου α’
Ὁ Κωνσταντινουπόλεως
διάπυρος πρός Θεόν εὐχέτης πάντων ὑμῶν
—————————————-
🇷🇴 Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la începutul anului bisericesc și cu prilejul Zilei de Rugăciune pentru ocrotirea mediului înconjurător:
Bartolomeu
Prin harul lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Constantinopolului – Noii Rome
și Patriarh Ecumenic
Către plinătatea Bisericii,
har, pace și milă
de la Făcătorul întregii creații,
Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Preacinstiți frați ierarhi și binecuvântați fii întru Domnul,
Cu voia Celui ce dăruiește toate, intrăm astăzi în noul an bisericesc, aducând doxologie Numelui Său celui mai presus de ceruri pentru roadele neîntrerupte și bogate ale inițiativelor Marii Sale Biserici în domeniul ocrotirii creației. Patriarhia Ecumenică nu doar a semnalat din vreme gravitatea problemelor de mediu, ci a îndreptat atenția asupra cauzelor lor, asupra fundamentelor lăuntrice, spirituale și morale, și a propus soluții întemeiate pe ethosul euharistic și ascetic al Ortodoxiei.
Ortodoxia, ca dreaptă credință, cult dumnezeiesc și mărturie în lume, este forma filocalică și ecofilă a creștinismului. În această înțelegere, instituirea sărbătorii Indictionului ca Zi a rugăciunii pentru protecția mediului nu a fost doar o reacție la criza ecologică contemporană, ci o consecință firească și o extensie a vieții Bisericii ca „ecologie aplicată”. Încă de la început am proclamat indestructibila unitate a respectului față de creație și a cinstirii persoanei umane, arătând rădăcina lor comună și legătura dintre problemele de mediu și cele sociale. Îndepărtarea de Dumnezeu naște atitudinea posesivă și exploatatoare față de lume și față de aproapele, pe când viața în Hristos și după Hristos este izvor de sensibilitate ecologică și de lucrare filantropică. Potrivit cuvântului Domnului: „Orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune” (Mt. 7, 17-18).
Respectul față de valorile spirituale ascuțeste simțirea noastră pentru bine și pentru ceea ce se cuvine a fi săvârșit. Nepăsarea față de transcendent și idolatrizarea „omului singur” conduc la înlănțuirea lui în cele pământești, la reducerea libertății sale la simple alegeri pragmatic-utilitare, legate întotdeauna de perspective superficiale și de identificarea binelui cu „folosul de moment”. Vorbirea actuală despre „pocăința ecologică” nu este doar o chemare la părere de rău pentru pagubele aduse mediului și la o radicală schimbare de mentalitate și comportament față de creație, ci și o denunțare a viziunii eronate ce ridică „autonomia economiei” – distructivă pentru natură – la rang de unic drum către dezvoltare, alimentând naiva credință că natura se regenerează la nesfârșit de la sine, în pofida poverilor antropice, precum schimbările climatice și catastrofalele lor consecințe planetare. La toate acestea se adaugă astăzi pandemoniumul războaielor, al bombardamentelor, rachetelor și exploziilor, care acoperă strigătul victimelor nevinovate ale violenței nemiloase și suspinul creației. Viitorul vieții pe planeta noastră va fi fie ecologic și pașnic, fie inexistent.
Patriarhia Ecumenică, împreună cu lupta pentru pace, dreptate și solidaritate, va continua să fie în fruntea apărării naturii, să ridice tema ecologică la rang central în dialogul intercreștin și interreligios, să promoveze valoarea principiilor și tradițiilor ecofile creștine în cadrul instituțiilor internaționale, al organizațiilor de mediu, al centrelor academice și în viața societății civile. Suntem deplin încredințați că sinergia în domeniul ecologiei întărește conștiința responsabilității comune pentru drumul către viitor și creează noi perspective favorabile.
Revenind la cele mărturisite în Mesajele noastre anterioare, chemăm din nou Eparhiile de pretutindeni ale Maicii Biserici, parohiile și sfintele mănăstiri să dezvolte acțiuni coordonate și intervenții concrete pentru mobilizarea credincioșilor, punând un accent deosebit pe formarea noii generații. Aplicarea practică a consecințelor ecologice ale credinței noastre constituie o dimensiune esențială a identității ortodoxe.
În acest duh, urându-vă tuturor un nou an bisericesc binecuvântat, aducător de roade bogate în fapte bune și bineplăcute lui Dumnezeu, chemăm pe fiii Sfintei Mari Biserici a lui Hristos, răspândiți sub soare, să trăiască în iubire de creație și de aproape, să se roage pentru lume și pentru pace, să lupte pentru integritatea mediului și pentru durabilitate, precum și pentru întărirea culturii solidarității. Și invocăm asupra voastră, prin mijlocirea și ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea Preabinecuvântată, harul cel dătător de viață și marele milostivire al Atotțiitorului Ziditor și al Atotmilostivului Dumnezeu al iubirii.
Un an bisericesc binecuvântat, frați și fii întru Domnul!
1 Septembrie 2025
† Bartolomeu al Constantinopolului,
fierbinte rugător către Dumnezeu pentru voi toți
Foto credits: Nikos-Giorgos Papachristou
Share This